... nimeni truda nu v-alina, el, ranul triete o via istovitoare A voastra-i jalea cea mai mare, A voastra-i truda cea mai sfnt. De aceea poetul lor le nchin aceste versuri convertite in imn i elegie Al vostru-i plnsul strunei mele, Cretini ce n-aveti srbatoare, Voi, cei mai buni copii ai firii, Urzii din lacrimi i sudoare.Vizionar i mesianic e poezia Clcaii. Ea izvorte din dureroasa nelegere i compasiune a poetului pentru soarta ranilor clcai. Poezia se deschide cu imaginea unui peisaj torid, ntr-un miez de var, pe cmp. Pe cmp sunt iobagii, ranii clcai in ir, grbovind la secera, ceritorind parc un nor pribeag. Miscarea lor grea, apsatoare, istovit de arsi, o sugereaz verbul in construcie modal, prelungind prin rsturnare topic, sensul durativ al caznei Eu le vedeam niruirea lung, Cum grbovit-ncet nainteaz Cum struind prin hold-i taie ulii, Ceritorind cu ochii stini o dung De nor pribeag in vnatul din zare Cnd secera-n trudita ei crare ir aternea in snopii grei de aur Prisosul sfnt de binecuvntare. mpovrata i chinuita existen a iobagilor se citete pe chipul lor mpuinat i stors de munc, de dezndejde i resemnare monegi slbiti ce scris aveau pe frunte zdrnicia pletelor crunte, brbai sfrii, cu sufletele moarte cu tot amarul unor viei dearte i femei cu ochii stini, cu snul supt de trud. Proiecia dantesc, cu scene de osnda de infern, copleete prin tragismul martirajului celor osndii s plng i s tac, celor ce se sting in neguri i uitare i cad i mor de crude-mpovarare, i, in contrast, stpinul, ntruchipare a unui blestem ancestral ce leag ranul de robie i de cina lui srac, din pine de neghin i secar. Finalul poeziei, retoric, vizionar, nfieaz o umbr de femeie. In pruncul pe care-l alapteaz femeia, poetul intrevede un Mesia, menit sa fie nfricoatul crainic izbvitor durerilor strbune. Atunci, in ziua mare-a invierii, Aceti ostai cu fee ofilite, Cu zmbet mort, cu suflete trudite, Ca-ntinerii de suflul primaverii S-or ridica, ei, care au fost strjerii Amarului, i-ai mortii, i-ai durerii, Cu braul greu de greul rspltirii Toat arina gliei dezrobite Si munii toi i-adncurile nfricoata clip-a primenirii, Cnd suflet nou primete ntrupare, i-n strlucirea razelor de soare El hrzete vremii-nbtrnite Vetmintul nou, de noua srbtoare. Poezia, in ntregul ei, sugereaz rzvrtiri nfricoate ce n-au nume, dar care au s vin. Satul lui Goga, este un sat al muncii, al unor nalte valori etice, este un sat personaj moral, social i istoric.Din acest sat se desprind, rnd pe rnd, i trec prin faa ochilor notri tablouri, figuri individuale vibrant evocate de poet precum Dasclul Blnd imi rsai cu faa ta blajin, Cu zmbet bun, cu ochi cumini i limpezi, Strlucitor de lacrimi i lumin, Dsclia Cci tu-mi rsai in zare, A vremii noastre dreapta muceni, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnic, blaie dscli.Figurile de luminatori ai satului nu se configureaz, in poeziile lui Goga, numai ca nite rspnditori de cultur, ci i ca nite rzvrtitori ai mulimilor oprimate. Astfel Apostolul e prezentat ca un rscolitor de constiine, un om al crui glas plnge attea patimi nemplinite nc Attea patimi plng in glasul Cuvnttorului printe, i-atta dor aprind in inimi De clipa rzbunrii sfinte. Din suita de figuri evocate de Goga, mai fac parte dasclul Ilie, cantorul Cimpoi, Laie Chiorul, popa Solomon, biata Mura, Lutarul i altele .Toate laolalt completeaz monografia liric a satului ardelean.Poezia lui Goga este mesianic, neleas in sensul de ncredere in eliberarea social i naional. Glasul ptimirii izvorte din durerea inrobirii sociale i naionale a dezmoteniilor neamului sau, iar mntuirea, din fierbintea ncredere in dezrobirea social i in unitatea politic a na ... Download