... arul este publicat in anul 1883 in Almanahul Societaii Academice Social Literare Romania Juna din Viena. Revista Convorbiri literare a reprodus versiunea din almanah, iar T. Maiorescu publica poemul in ediia sa de versuri de la sfiritul anului 1883. Luceafarul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Aceasta idee este prezenta i in poeziile de tineree ale lui M. Eminescu, dintre care amintim Gemenii, Povestea Dochiei i Uritorile in care Dochia este simbol al existenei Daciei. Ideea geniului nemuritor in stele i in Povestea magului calator in stele i Peste codrii sta cetatea, in care prezentarea eroilor ne duce cu gindul la Luceafarul. Aici el, Zburatorul apare descris cu par lung de aur moale, i cu ochii plini de jale trestia-l incununeaza hainele-i scintejaza haine lungi i stravezii pare un mort cu ochii vii.Ideea Luceafarului dateaza de la Berlin, cind a citit un jurnal de calatorie a lui Richard Cunici Bucureti i Istambul, Povestiri romaneti, ungureti, turceti. Acest jurnal cuprinde i doua basme, culese de Cunici in Muntenia. Cele doua basme au fost versificate de M. Eminescu sub titlul Fata in gradina de aur, iar al doilea Miron i frumoasa fara corp.Fata in gradina de aur un imparat avea o fata de o frumusee fara pereche. Ca sa o puna la adapost o duce impreuna cu roabele ei intr-o vale tearpa intre muni, i o inchide intr-un palat cu gradina de aur. De ea se indragostete un zmeu, care se metamorfeaza in stea i sub chipul unui tinar frumos patrunde in castel i o invita pe fata sa-l urmeze in nori, aproape de soare. Fata il refuza, fiindca o arde caldura soarelui. Zmeul se metamorfozeza apoi in ploaie i tot sub forma unui tinar frumos o invita pe fata in fundul marii. Fata il refuza din nou, datorita senzaiei de raceala. In acest timp un fecior de imparat afla de frumuseea fetei i ajutat fiind de sfinta Miercuri, Vineri i Duminica intra in palat i ii propune fetei sa fuga cu el. Fata accepta. Razbunarea zmeului difera in basm i in versificaie. In basm zmeul din ochii caruia curg margaritare rastoarna o stinca peste fata, iar pe fecior il lasa sa moara in valea aducerilor-aminte. In versificaie M. Eminescu indulcete finalul, zmeul blestemind pe cei doi un chin s-avei de a nu muri deodata.Miron i Frumoasa fara corp Miron este un fiu de cioban caruia ursitoarele i-au harazitjvendlt sa doreasca ce este mai de pre in lume. Miron se casatorete cu o fata de imparat, dar aude ca in lume se gasete o fecioara fara corp, de o frumusee fara pereche. Pleaca sa o caute, o gasete i se indragostete de ea. Pentru fecioara nu exista insa pasiune, patima ei fiind rece, ireala. Miron se intoarce la soie, dar nu poate uita vraja Frumoasei fara corp i se stinge de dorul frumuseii pe care nu a putut-o stringe in brae. De aici este luata in Luceafarul nazuina paminteanului, catre idealul, care dei apropiat, ramine de neatins.Elementul comun in cele doua basme este tragicul destinului omenesc, una i aceeai drama vazuta sub doua aspecte. Una suferina celui care se coboara de la inalimea idealului la condiia paminteasca. i al doilea aspect este suferina paminteanului, care alearga mereu catre un ideal de neatins.M. Eminescu a ales acest basm, pentru ca a gasit o concepie proprie despre soarta geniului in lume, el aflindu-se sub influena lui Schoppenhauer. Dupa Schoppenhauer geniul setos de cunoatere doboara in cercul restrins al muritorilor, dar nefiind ineles se intoarce in lumea lui.Intr-o fila de manuscrise M. Eminescu face interpretarea Luceafarului Inlesul allegoric ce i-au dat este ca daca geniul nu cunoate moarte, i numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta partea ei fata nu-l poate pricepe i nu-l poate suporta privirea. Ca urmare al noului refuz ne se dezvaluie odata cu demonismul Luceafarului i titanismul sau, prin gestul extraordinar de revolta impotriva ordinii existente, in care simte apasarea cond ... Download