... la o parte fagasul cutumei, sa te apuci sa faci filozofie Iata asadar lumea in care Noica a aparut o imprejurime naturala straina filozofiei si o familie bine implintata in traiul cimpenesc al ethosului rustic. Partea buna a acestei stari de lucruri este ca, traind in bunastare si tihna, si primind o educatie aristocratica dupa obiceiurile vremii guvernanta, insusirea inca din copilarie a limbilor straine, Noica s-a pomenit la un moment dat ca poseda o natura umana slefuita de timpuriu in vederea filozofiei. Tot ce avea de facut de acum incolo era sa lase in voia ei, in deplina ei manifestare, o natura care nu numai ca fusese parca anume croita pentru filozofie, data fiind funciara inaderenta a tinarului Noica la valorile si practicile epocii, dar care, pe deasupra, beneficiase de o prelucrare culturala de pe urma careia nu se putea ivi decit ce s-a ivit un om nascut si facut pentru filozofie. Un caz aberant, daca e sa-l judeci dupa criteriile lumii de azi, sau un caz aparte de geniu pustiu, daca e sa-l categorisesti dupa normele filozofiei. Gimnaziul si clasele superioare de liceu Noica le-a facut in Bucuresti, locuind la casa din capitala a familiei. Daca despre anii gimnaziali de la liceul Dimitrie Cantemir nu se pastreaza date biografice pe seama carora sa poti spune ceva despre tinarul Noica de atunci, in schimb, o data cu inscrierea la liceul Spiru Haret, in perioada 1924-1928, marturiile colegilor si propriile marturisiri iti dau putinta de a schita un prim portret al adolescentului Noica. Ar fi o greseala sa iti inchipui ca Noica a fost o inteligenta prematura a carei vocatie s-a manifestat de la inceput si intr-o forma deplina. Nu-i scria pe frunte ca e Noica, desi chipul si prestanta te duceau imediat cu gindul la un om cu stofa aristocratica. In liceu a fost intruchiparea elevului sirguincios si cuminte, care nu iese din vorba profesorilor, care nu isi ingaduie gesturi de bravada scolareasca si pentru care a fi elev inseamna a avea, pe linie, note ... Download