... fluente din E. Poe si din simbolismul francez Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine - prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfarsit de lume, al caldurilor toride, in care cadavrele intra in descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie. Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse intr-o realitate demoralizata . Alaturi de figurile proiectate pe acest fundal copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facand gesturi absurde, devin personaje toamna, somnul, plansul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavara . Bacovia incepe prin a evoca orasul de provincie somnolent, amantii care merg la gradina sa asculte fanfara militara, vantul care poarta prin piata dezolata hartii si frunze de-o valma - plictisul provincial, cu alte cuvinte Ce trista opera canta Fanfara mmilitara Tarziu in noapte, la gradina Si tot orasul intrista fanfara militara. Plangeam, si rataceam pe strada In noaptea vasta si senina Si-atat de goala era strada - De-amanti gradina era plina catedrala ce se ridica peste toate impungand cu trufie cerul, in vreme ce copacii se scutura de frunze Se uita in zari catedrala, Cu turnu-i sever si trufas Gradina orasului plange Si-arunca frunzisu-n oras E toamna metalic s-aud Gornistii, in fond, la cazarma. Peisajul samanatoristilor, campul, vitele, talangile, pacla toamnei prin livezi este prezent si in poezia lui Bacovia E-n zori, e frig de toamna, Si cat cu ochii vezi Se-ncolaceste fumul Si-i pacla prin livezi. Rasuna, trist, de glasuri, Campiile pustii, - Si pocnet lung, si chiot Se-aude-n deal la vii. C-un zmeu copii alearga, Copil, ca ei, te vezi Si plangi si-i frig de toamna Si-i pacla prin livezi. Dar in astfel de imagini ale tristetii provinciale, Bacovia isi face curand o atmosfera proprie, intemeiata nu pur si simplu pe sentimentalism ca la Demostene Botez, ci pe o dezorganizare sufleteasca. Astfel, melancolia devine deznadejde, plictisul - suferinta . Ce e dintr-o data bacovian sunt nervii Orasul luminat electric Dadea fiori de nebunie - Era o nopte de septembrie, Atat de rece si pustie ! Poetul evoca din ce in ce mai insistent vremea de plumb, toamna cu ploi ce cad, pe case si in suflet Da, ploua cum n-am mai vazut .. Si grele talangi adormite Cum suna sub suri invechite ! Cum suna in sufletu-mi mut Oh! plansul talangii cand ploua ! Ploaia e taraitoare, de o monotonie care da nevroze. Toamna e anotimpul ftizicilor E toamna, e fosnet, e somn Copacii, pe strada ofteaza E tuse, e planset, e gol Si-i frig, si bureaza . La Bacovia, boala se transmite amurgului, frunzelor, parcului devastat, fatal Mancat de cancer si ftizie Patat de rosu, carne-vie . Pe strazi, amantii mai bulnavi, mai tristi, fac gesturi ciudate , un nebun racneste in gradina publica , un palid visator s-a impuscat oamenii merg ca-n vis vorbind singuri. Astfel s-a instalat o stare specifica, si anume delirul Pe drumuri delirand, Pe vreme de toamna, Ma urmareste-un gand Ce ma indeamna Dispari mai curand ! Poetul face gesturi fara nici un fel de sens In casa iubite de-ajung Ei zgudui fereastra nervos, Si o chem ca sa vada cum ploua Frunzisul in targul ploios . Dar iata si-un mort evreiesc .. Si ploua, e moina, noroi In murmure stranii semite M-ajung si eu in convoi. Si nimeni nu stie ce-i asta . Sentimentul dominant e de totala incomunicare. Poetul trece zadarnic pe sub fereastra iubitei Orasul doarme ud in umezeala grea. Prin zidurile astea, poate, doarme ea - Case de fier in case de zid, Si portile grele se-nchid . Un clavir inga-ncet la un etaj ... Download