... , impreuna cu cainele sau, Negrila, pe care l-a gasit cu vaporul cu care a venit de la Galati. Restul oamenilor l-au primit cu placere. Ieremia, fara voia capitanului, a ordonat unui plutas sa-i aduca un trunchi de copac la Sulina. In timp ce reparau corabia, au vazut o pluta cu panze coborand la vale pe Dunare, lucru ne mai intalnit pana atunci. Ajuns aproape de gura de varsare, plutasul a fost atras de curenti dar, prin niste manevre demne de aplauze, a adus pluta la mal, impreuna cu viitorul catarg. Dupa ce a fost putin certat de oameni, Anton Lupan s-a apropiat de el, a aflat ca il cheama Cristea Busuioc si, atras de dibacia sa in navigatie, i-a oferit un post in viitorul echipaj care va infrunta marile si oceanele. Raspunsul a fost fara dubii pozitiv, iar echipahul goeletei Lesperance era din ce in ce mai imbelsugat. Gandindu-se mult, Anton Lupan s-a gandit sa-i schimbe numele in Speranta, crezand ca este mai potrivit. Dupa ce a fost complet reparata, corabia a fost data la apa, i-au fost puse catargele si a fost dusa in port. Intai au facut un drum scurt de incercare pe mare, apoi s-au intors la Sulina pentru a face primul drum adevarat. In port au intalnit un exportator, Leonida Velisaratos, si cu care capitanul s-a inteles sa-i transporte cherestea la Pireu. Gherasim, un bun negustor, crezand ca l-a pacalit pe kir Leonida cerand foarte multi beni pentru transport, a fost foarte nervos dupa ce a aflat chiar de la Velisaratos ca pretul cherestelei la Pireu era de cinci ori mai mare decat cel pe care la cerut el.Ziua urmatoare, Speranta a parasit Dunarea si, pornind spre Pireu, naviga cu toate panzele sus.PARTE A DOUA Ultima sirenaIn drumul ei spre Pireu, Speranta face prima escala la Stambul. Acolo Anton Lupan trece in registrul Capitanieii poposirea corabiei si ii cumpara o pereche de cizme lui Mihu. Plimbandu-se pe strazile orasului, intra intr-un hotel si aude un glas luandu-si ramas bun de la un oarecare Pierre Vaillant. Dupa ce tresari, a iesit in strada, crezand ca este prietenul sau disparut, dar in zadar. Capitanul a ordonat echipajului sa cerceteze gara si portul, dar si aceste au fost inutile. Pierre Vaillant era de negasit. Inainte de plecare, Anton Lupan s-a decis sa ia un negustor, Agop din Bazar, pana la Pireu si un calugar pana la insula Skyros. Pe drum, calugarul statea in cabina si citea mai tot timpul, iar asta dadea de banuit, dar numai lui Mihu. Acesta, intr-o zi, a scotocit prin sacul calugarului si a gasit un pasaport in care era trecut numele de Pierre Vaillant. Baiatul s-a dus imediat la capitan care dupa, ce a ordonat echipajului sa se adune in jurul lui l-a chemat pe calugar pe punte, numindu-l ca pe prietenul sau. Acesta a tresarit imediat dar a fost imediat incoltit de echipaj si demascat in fata tuturor. Gherasim l-a recunoscut imediat. Era Spanu, piratul care a pradat corabia prietenului capitanului. Oamenii au pus imediat mana pe pusti si au constatat ca de fapt presupusul calugar nu citea in cabina, ci infunda pustile cumparate de Anton Lupan la Stambul. Piratul a fost imediat legat, iar capitanul a ordonat carmaciului sa se indrepte catre insula lui Spanu. Ajunsi aproape de tarm, au vazut o barca cu cinci oameni indreptandu-se catre goeleta. Au spus intrebat daca un calugar nu i-a rugat sa-l ia pana aici si apoi au fost imediat inconjurati, legati si alaturati lui Spanu in hambar.Capitanul impreuna cu alti cativa oameni inarmati au pornit in cautarea restului de pirati care mai erau pe insula. Traversand insula, au vazut o alta corabie ancorata la cativa metri de insula. S-au indreptat intr-acolo si, spre marea lor surprindere, era corabia lui kir Iani, pe care de altfel l-au si gasit pe vas legat, impreuna cu un barbat si o fata, Adnana. Anton Lupan afla de la aceasta ca mai erau doi pirati pe insula si ca Spanu avea o comoara intr-o pestera. Cei doi au plecat in cautarea comorii, dar nu au gasit decat covoare, matasuri. Dupa ce s-au intors la Penelopa, capitanul s-a du ... Download