... ilitant, un poet social, care uita de propriile-i necazuri, fiind chinuit de durerile celor multi i oprimai. Figura bardului de la Rainari se incheaga insa nu numai din aceste versuri, ci din intreaga lui opera. Desi in poezia lui ii fac loc i unele sentimente intime, totusi privita in ansamblu creatia in versuri a lui Goga reflecta atitudinea poetului cetaean,cum de altfel l-au apreciat i contemporanii traind pe pamant i intre semenii lui, lupta pentru idealurile acestora, canta luptand i lupta cantand. Al. VlahuaGoga a intenionat sa faca o adevarata monografie lirica a satului ardelean. Intenia sa avea la baza o cunoatere directa i complexa a realitailor satului din Transilvania de la sfaritul secolului trecut i inceputul celui actual, apasat de subjugarea sociala i naionala.Goga se deosebete, ca viziune totalizanta asupra satului, de unii predecesori. Acesta o marturiseste el insui Eu am vazut in aran un om chinuit al pamantului n-am putut sa-l vad in acea atmosfera in care l-a vazut Alecsandri in pastelurile sale i nici n-am putut sa-l vad incadrat in acea lumina i veselie a lui Cobuc. Goga a urmarit din frageda copilarie viaa satului in toata complexitatea ei, cu toate figurile lui reprezentative. A fost martorul framantarilor aranilor, de la botez pana la coborarea in pamint. Sufletul a vibrat la toate durerile satului, scrisul lui devenind, in tot ce este mai temeinic in creaia poetului cantarea patimirii noastre. Caci in poeziile lui Goga, mai cu seama in primul volum , nu este vorba de o durere individuala, particulara a poetului sau a unei persoane oarecare, ci de durerile traite de satul transilvanean de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Starea de lucruri grea, cunoscuta nemijlocit de poet, trezea un sentiment de protest, ceea ce l-a i determinat pe Goga sa afirme m-am nascut cu pumni strani, sufletul meu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revolta, cel mai puternic sentiment care m-a calauzit in viaa i din care a derivat i formula mea literara.. Izvorul acestei revolte este deci o indelungata asuprire sociala i naionala, care a strivit satul ardelean secole in sir. In poeziile lui Goga apare un sat apasat de nedreptai, cu locuitori continuu framantai de izbavirea lor. In acest sens, spre exemplu, poezia De la noi incepe cu urmatoarele versuri pline de vibraie i semnificaie sociala Cu fruntea-n tarana, plangand azi ne vezi, Din slava, cerescule soare Rugamu-ne ie, azi sufletul nostru Tu lasa-l departe sa zboare. Trimite i vantul, pribeagul drume, El, crainicul bolii albastre, Sa duca departe, pe aripa lui, Cuvantul strigarilor noastre. Aceeai atitudine de compasiune faa de confraii din mijlocul carora a plecat ii gasete expresie artistica i in poezia Ateptare Sat din margine de codru, Revarsat sfios in vale, Tot mai jalnic cade-amurgul Peste strainile tale! Frunza plopilor pe plaiuri, Ochii stelelor pe creste, Rona firelor de iarba Plang duioasa ta poveste.Relaia poet-colectivitate rurala este organica, indisolubila, aa cum apare i in poezia Plugarii La voi alearga totdeauna Truditu-mi suflet sa se-nchine Voi singuri strajuiti altarul Nadejdii noastre de mai bine.Goga se deosebeste de samanatoriti in viziunea de ansamblu asupra satului, prin permanenta tendina de a scruta adanc aspectele sociale ale vietii satului. El nu idealizeaza nici satul i nici aranul, nu se limiteaza la surprinderea elementelor pitoreti, decorative. Dimpotriva, in concepia lui Goga aranul nu are pe nimeni care sa-l apere i nimeni truda nu v-alina, el, aranul traiete o viaa istovitoare A voastra-i jalea cea mai mare, A voastra-i truda cea mai sfanta. De aaptuirea mareelor idealuri istorice ale poporului nostru pentru dreptate sociala i naionala. ... Download