... a obisnuita a omului asupra lumii, ci un sistem elaborat care pare sa fie o dezvoltare naturala a cosmologiei ioniene in anumite linii, si nu exista nici un alt sistem decat cel pitagoreic care sa implineasca cerintele necesare pentru a-l descifra. I se imputa lui Parmenide faptul ca nu ar fi prezentat sistemul contra caruia militeaza, dar asta este o gresala fata de personajele conventiei apocaliptice. Pentru ca nu Parmenide, ci zeita expune sistemul si tocmai de aceea opiniile descrise apar ca apartinand muritorilor .O descriere a ascensiunii sufletului ar fi incompleta fara o imagine a regiunii de unde a plecat. Zeita trebuie sa revele cele 2 cai de plecare si sa il indrume pe Parmenide sa o aleaga pe cea corecta. Aparitia matematicii in scoala lui Pitagora a revelat pentru prima data puterea mintii, a ratiunii. Pentru matematician acelasi lucru poate exista, dar poate fi si numai gandit, si acesta este principiul de la care porneste Parmenide. Este imposibil sa gandesti ceva ce nu exista si este imposibil pentru ceva ce nu este gandit sa existe. Marea intrebare exista sau nu exista este echivalenta cu intrebarea poate fi gandit sau nu .Prima parte a operei discuta adevarul si a doua lumea iluziilor, adica lumea simturilor si a opiniilor eronate ale omenirii asupra lor. In opinia lui Parmenide, adevarul zace in perceptia existentei si eroarea in ideea non-existentei. Nimic nu poate avea existenta reala decat daca poate fi rational. De aceea a fi imaginat si a fi capabil sa existe e unul si acelasi lucru. Esenta a ceea ce poate fi conceput este incapabila de evolutie, este neperisabila, imobila, nelegata de context si indivizibila.ceea ce este variabil si mobil este fantomatic. Perceptia este ratiunea directionata catre esenta pura a existentei. Lumea fenomenelor este a iluziilor si opiniile formate despre ea nu pot fi decat improbabile.Parmenide ia in considerare, gratie acestui principiu, consecintele afirmatiei ca orice exista . In primul ... Download