... aerul, apoi au fost umplute cu cantitati mici de neon. Pe cei doi electrozi aflati la capetele tubului s-a conectat curent de mare tensiune. Intre electrozi se produc descarcari electrice, emitand o lumina purpurie. Deoarece din tuburi se puteau modela litere sau alte forme acestea au fost repede utilizate in scop publicitar. Asa s-a nascut iluminarea cu neon, nelipsita din centrul marilor orase. Experimente cu alte gaze au introdus o gama larga de culori. Lampile cu sodiu care functioneaza sub o presiune scazuta de aburi, emit o lumina galbena monocroma, fiind folosite la iluminarea strazilor. Randamentul primelor lampi cu sodium era de 70 lumeniatt, azi putand atinge si 200 lumeniatt.Lumina verde. S-au utilizat lampi cu mercur cu randament de aproximativ 45 lumeniatt, ce emiteau o lumina verzuie, dar care era mai putin monocromatica oamenii si obiectele pareau fantomatici si lipsiti de viata. La sfarsitul anilor 1930 aburului de mercur i-au fost adaugate substante fluorescente, pentru a compensa lipsa culorii rosii. Acestea erau inceputurile iluminarii cu tubi luminosi. In cele mai multe birouri moderne se folosesc lampi mercurice cu descarcare electrica, la care aburul de mercur i s-a adaugat o cantitate mica de argon. Presiune aburului e mica, din care cauza ele emit mai multe radiatii ultraviolete, adica le absorb, apoi emit lumina invizibila. Prin amestecarea in proportii potrivite a substantelor fluorescente se poate obtine aproape orice culoare. Componenta rosie. Pe la mijlocul anilor 1960 in lampile mercurice cu mare presiune s-a amestecat un compus din metal rar. Acesta avea o fluorescenta rosie din lumina mercurului. Aceste lampi erau mult mai mici decat tubul luminos fluorescent, iar prin elaborarea unui circuit electric adecvat, puteau fi inserate in duliile becurilor incandescente traditionale. Consumul lor era doar un sfert din consumul becurilor obisnuite si produceau mai putina caldura. Daca aburul de mercur aflat sub mare presiune se amesteca cu anumite metale thaliu, disproziu, indiu si sodiu componenta culorii se ameliora din nou. Lumina lampilor de metal halogenid e aproape naturala, randamentul atinge 80-85 lumenatt. La iluminarea studiourilor se folosesc lampi de metal halogenid cu putere de o mie de ati, inchise in clopot de reflector din sticla presata. Ele au luat si locul lampilor cu arc carbonic, folosite in sistemele de iluminat pentru spatii exterioare in televiziune. O modalitate de a creste fidelitatea componentei cromatice este cresterea presiunii aburului in interiorul lampilor de sodiu. Problema este ca la presiuni inalte sticla tubului nu rezista la actiunea chimica a aburului de sodiu plin de ioni, ce produce temperaturi de aprox. 700o C. pentru eliminarea problemei s-au inventat numeroase metode. Putem folosi tuburi din oxid de aluminiu, ceramica sau cuart, sau putem captusi sticla tubului cu pulbere de difuziune. Azi se gasesc in comert multe tipuri de lampi cu sodiu sub mare presiune. Producatorii experimenteaza tuburi luminoase cu xenon, care emit o lumina cu o componenta cromatica aproape identica cu cea a luminii naturale. Dar electroluminescenta propietatea ce ar putea face ca peretii si tavanul sa fie fluorescenti pare a fi pentru moment o metoda de iluminare a viitorului.Optica prin fibre de sticla. Cercetarile se efectueaza si in alte directii. In scop industrial se folosesc lampi speciale, al caror pectru e capabil sa porneasca anumite reactii chimice. Lampile infrarosii sunt folosite la accelerarea uscarii vopselelor, razele infrarosii si ultraviolete avand utilizare si in medicina. Se folosesc endoscoape cu lampi pentru a patrunde in corpul pacientului fara a produce rani superficiale mari si pentru a putea efectua pe aceasta cale interventii chirurgicale mici, ce necesita vizibilitate buna. Prin fibrele optice se pot ilumina locuri imposibil de abordat cu lampi traditionale. In plus , prin laserul- fascicol luminos subtire, intens ... Download