... ui formulat mai elocvent si astfel, categorisit fara ambiguitate prin definirea genului proxim al notiunii de cristal lichid.Cristalele lichide erau definite in 1910 de oldemar Voigt, ilustru fizician-cristalograf, ca materiale cu structuri constranse Voigt mentiona, in aceeasi perioada de timp coexistenta particularitatilor si criteriilor concomitente de stare lichida si cristalina a acestor materiale.Rudolf Schenck a initiat explicarea naturii starii lichide cristaline in termeni adecvati fazei omogene, scotand in evidenta unele constatari privind discontinuitatile proprietatilor de curegere in tranzitiile de faza, caldura de tranzitie, masurarea constantelor dielectrice, sau determinarea energiei de suprafata si masa moleculara.Otto iener a dezvoltat teoria optica a birefringentei prezentate de unele sisteme cu structuri lamelare constituite din particule sub forma de bastonase. In primul deceniu al acestui secol fizicianul Emil Bose punea bazele teoriei mezofazei lichid-cristaline, stimuland prin experientele sale un camp magnetic nenumarate experimente si incercari teoretice de a confirma conceptul sau de structura moleculara similara unui roi. Sunt din ce in ce mai bine conturate particularitatile structural-morfologice ale cristalelor lichide, consolidandu-se teoriile privind natura moleculara a interactiunilor, vascozitatea, vasco-elasticitatea, etc. Analiza structurala cu ajutorul razelor X devine tot mai eficienta in abordarea si descifrarea mecanismelor de constitutie si ordonabilitate a sistemelor mezomorfe. Difuzia luminii contribuie, de asemenea la caracterizarea si distingerea fazelor nematice si smectice in timp ce teoria fazei colesterice nu intrezarea decat elemente de dezordine in structurile proprii acestei faze. Orientarea, aranjarea reciproca, sau alinierea moleculelor alungite, rigide, ori spiralizate, incep sa intre tot mai mult in sfera investigatiilor structurale ale cercetatorilor vremii. Insusirea moleculelor-bagheta de a sta ... Download