... uropa postbelica, principala sursa de energie pentru producerea electricitatii necesare industriei o constituia carbunele. Sistemele de purificare a emisiilor nocive erau inexistente. Incepand cu anii 60, in timp ce Occidentul si-a restructurat productia, abandonand carbunele in favoarea petrolului, gazelor naturale si energiei nucleare, tarile Europei de Est s-au axat pe exploatarea propriilor resurse de exemplu, lignit sau sisturi petroliere de foarte proasta calitate si cu un continut foarte ridicat de sulf. Activitatile industriale au fost concentrate in apropierea minelor de carbune, in triunghiul negru regiunile frontaliere ale fostei Germanii de Est, Cehiei si din sudul Poloniei, responsabile in mare masura pentru poluarea atmosferica, ca si pentru precipitatiile si depunerile acide.In ciuda acestei mosteniri tragice, situatia s-a ameliorat in cursul anilor 90 emisiile de dioxid de sulf si dioxid de carbon s-au diminuat substantial. Aici trebuie vazut efectul conjugat al recesiunii economice, restructurarilor industriale, utilizarii materiilor prime mai putin poluante si instalarii sistemelor de filtrare a emisiilor. Dar cele cateva decenii de poluare au avut efecte devastatoare asupra ecosistemelor. Deja fragilizata, padurea continua sa se degradeze. Cresterea aciditatii solurilor poate sa duca la eliberarea de aluminiu si metale grele si la contaminarea apelor de suprafata.In nordul regiunii, Ungaria, Cehia, Slovacia si Polonia au reusit, intr-o masura mai mica sau mai mare, sa-si transforme mijloacele de productie si, cu ajutorul organizatiilor internationale, sa introduca masuri de protectie al caror principal efect este reducerea evidenta a emisiilor. In tarile din partea sudica - Romania, Bulgaria, Albania si fosta Iugoslavie -, preocuparile de mediu au fost exilate pe planul al doilea. Actiunile pentru modernizarea instalatiilor industriale sunt inca destul de rare, dupa cum ne reaminteste recenta poluare catastrofala de pe raul Tisa.INCLUDEPICTURE td 12s3.jpgAmprenta Cernobilului Dupa explozia reactorului nr. 4 al centralei nucleare de la Cernobil, la 26 aprilie 1986, au fost suficiente cateva ore pentru ca o arie de aproape 40 000 kmp sa devina, pentru mai multe decenii, nelocuita si necultivabila.Datorita scurtei perioade radioactive, iodul a disparut rapid. Dar, din 1989, in regiune se observa o crestere a numarului bolnavilor de cancer la tiroida, in special la copiii care aveau sub cinci ani in momentul accidentului.In restul Europei a existat intotdeauna o radioactivitate de suprafata, datorata, mai ales, Cesiului 137. Norul radioactiv, impins de vanturi, s-a deplasat catre Rusia si Scandinavia, contaminand zone din sudul Moscovei, sudul Finlandei, Suedia si Norvegia. Cateva zile mai tarziu, norul a survolat centrul si sudul Europei Republica Ceha, Austria, Elvetia, Italia si Grecia, precum si cateva regiuni ale Marii Britanii. Cea mai grava contaminare a avut loc in zonele in care a plouat in timpul trecerii norului.La paisprezece ani dupa catastrofa, unele produse se afla inca sub o atenta supraveghere carnea de ren din regiunea Lapland Finlanda, carnea de oaie din Marea Britanie sau pestele din unele lacuri norvegiene si suedeze.Cernobilul, locul celui mai grav accident din istoria folosirii pasnice a energiei atomice, ramane, in continuare, o primejdie uriasa pentru Europa. Singurul reactor ramas in functiune din cele patru ale centralei ucrainene urmeaza a fi inchis la sfarsitul anului. Dar sarcofagul de protectie, turnat in graba peste ramasitele reactorului accidentat, este subred, fisurile cauzate de iradiatii si intemperii eliberand in atmosfera particule radioactive. Elementele radioactive patrund in sol si contamineaza apele freatice inainte ca acestea sa se verse in Nipru, raul care alimenteaza cu apa potabila milioane de oameni. Mai mult, exista pericolul unui al doilea accident nuclear. Potrivit specialistilor, in cazul unui uragan sau cutremur de pamant constr ... Download