... t obligatoriu cei mai buni cunoscatori ai omului. Prin profesiune, ei stiu insa care sunt erorile in aprecierea celorlalti. De exemplu, s-a constatat ca oamenii observa cu usurinta la ceilalti tocmai ce le este lor caracteristic. Ei proiecteaza asupra celuilalt propriile trasaturi de personalitate A. H. Hastorf, I. E. Bender, 1952. Adesea similaritatea trasaturilor, presupusa inconstient, ne impiedica sa percepem corect personalitatea celorlalti. In fond, de ce trebuie sa pornim de la premisa ca toti oamenii gandesc si simt la fel ca noi! Nuantele sunt infinite si doar egocentrismul nostru ne face sa nu le vedemPe de alta parte, s-a ajuns la concluzia ca, in evaluarea celorlalti, oamenii asociaza in mod inconstient informatiilor verificate o serie intreaga de presupuneri, pe care le considera de asemenea indubitabile. Daca stim cu siguranta ca cineva este inteligent noi deducem in continuare cu aceeasi siguranta ca el este si activ, chibzuit, eficient, energic, independent, modest, politicos, vesel, echilibrat, cald, curat, spiritual, etc. Fara discernamant, trecem din domeniul certitudinilor in zona probabilitatilor. Si adeseori gresim. De asemenea adeseori gresim cand combinam indicatorii semne exterioare, observabile referitori la personalitatea celorlalti, pentru ca in mod spontan avem tendinta de a supraestima unitatea personalitatii G. Ichheiser, 1943. Ceea ce este disonant se ignora, considerandu-se ca exceptia confirma regula.Cand detinem despre o persoana informatii contradictorii, care ies din tiparele noastre de gandire, perceptia se structureaza in functie de asociatiile cu ponderea cea mai mare. Daca, de exemplu, suntem informati ca o persoana este inteligenta si in acelasi timp nechibzuita, deducem ca ea este si lipsita de modestie pentru ca asociatia nechibzuit lipsit de modestie este mai puternica decat asociatia inteligent modest. In realitate, respective persoana poate fi la fel de bine inteligenta, nechibzuita si modesta.Cele spuse pana aici nu trebuie sa ne conduca la concluzia ca personalitatea celuilalt ramane pentru noi o necunoscuta, ca nu reusim, datorita subiectivitatii, decat sa ne formam imagini aproximative despre partenerii nostrii. Este foarte adevarat ca perceperea celorlalti este un proces complex le observam comporamentul, fizionomia lor, mimica, gesturile lor si, inainte de orice, rezultatele muncii lor facem deductii conform fortei asociatiilor obisnuite evaluam rapid semnele indicatoare, informatiile, obisnuite sintetizam experienta trecuta cu cea prezenta. Este tot atat de adevarat ca e greu de precizat care sunt cele mai valide criterii de masurare a corectitudinii perceptiei celuilalt comparam imaginea ce ne-o formam despre persoanele alaturi de care traim si muncim cu imaginea de sine, pe care si-o fac persoanele insele confruntam impresia noastra cu judecatile altora, ale colectivelor in care respectivele personae isi desfasoara activitatea verificam perceptia celuilalt luand ca etalon faptele sale s.a.m.d.De asemena, nu putem tagadui ca nu toti oamenii isi formeaza totodeauna impresii corecte despre ceilalti, ca exista diferente legate de sex, varsta si cultura inevalularea persoanelor.Toate acestea nu indreptatesc insa scepticismul psihosociologilor care considera ca este prematur sa ne punem problema coerectitudinii perceptiei celuilalt adaugand chiar ca nu putem sti niciodata cum sunt cu adevarat persoanele cu care intram in relatie. Asa cum afirama Gordon . Allport in finalul fascinantei sale lucrari Structura si dezvoltarea personalitatii, corectitudinea perceptiei celuilalt trebuie sa constituie un scop major in relatiile noastre sociale. De corectitudinea perceptiei celuilalt depind in mare masura stabilirea, functionarea si evolutia relatiilor interpersonale. ... Download