... nlaturand cauze si motive netemeinice de suferinta si micsorand intensitatea durerii.Sufletul luminat astfel prin cunostinta devine mai apt pentru multumire. Aspiratiile omului se mai rafineaza, tendintele devin mai morale, sentimentele mai inalte.De asemenea, nici sentimentul singur nu poate produce fericirea, pentru ca fericirea care ar rezulta ar fi ceva trecator.De-a lungul timpului, incepand de la filosofia socratica si pana azi, s-a definit fericirea in mod pozitiv si negativ.Definitiile pozitive au fost ale optimistilor ce au considerat fericirea ca un fenomen realizabil cautand sa arate caracterele ei precum si mijloacele prin care s-ar putea infaptuiDefinitiile negative au fost ale pesimistilor care au facut din fericire numai suspendarea durerii, tagaduindu-i existenta reala , pozitiva . Filosoful A.Ferdusi spunea ca Lumea nu e decat un vis trecator si nici fericirea , nici nenorocirea nu dureaza iar Voltaire considera fericirea numai ca o idee abstracta, care se bazeaza pe unele senzatii de placere.Conceptia optimismului asupra fericirii in viziunea lui Petre Andrei in lucrarea Opere sociologice ne spune ca prin optimism putem intelege 2 lucruri O dispozitie sentimentala a omului de a vedea totul in bine, de a trece peste ceea ce e urat si dureros, de a pastra increderea in puterea binelui si frumosului.O convingere filosofica care recunoaste valoarea vietii si afirma triumful dreptatii si al fericirii.Optimismul teoretic se prezinta sub 2 aspecte filosofic si teologic.a Optimismul filosofic Dupa Platon exista doua tipuri una empirica-sensibila si o a doua transcendenta-suprasensibila, lumea ideilor. Placerea trecatoare din lumea aceasta are o durata nelimitata in lumea ideilor. In aceasta lume a trait candva si sufletul nostru, care acum are amintirea acestor idei.Aristotel este si el un reprezentant al optimismului filosofic, dar fiind mai realist decat Platon. Omul tinde sa dobandeasca fericirea si poate ajunge la aceasta prin virtute , caci virtutea produce placerea cea mai perfecta. Prin urmare, fericirea e posibila prin morala . Perfectiunea ratiunii aduce fericirea. Fiecare treapta de evolutie catre perfectiune e alaturi de un sentiment de placere, de fericire.Alti reprezentanti ai optimismului teoretic-filosofic au fost si Fichte, Hegel, Nietzsche. b Optimismul teologic s-a dezvoltat mai ales in evul mediu, cand se admitea ca fericirea e o realitate, nu in viata terestra, ci dincolo , intr-o alta viata.Fericirea se poate realiza pe pamant prin unirea oamenilor laolalta intr-un stat crestin Civitas Dei in care se va infaptui bunatatea divina.Reprezentantul cel mai de seama al optimismului teologic este Leibnitz.Optimismul teologic admite fericirea in transcendent, in viata de dincolo, pentru ca fericirea durabila , adevarata si absoluta e numai in viata spirituala , desfacuta de corp.Optimismul social are si el 3 forme biologic, moral si economic.Nietzesche vede cel mai mare bun, fericirea in viata. Fericirea depinde dupa conceptia biologica, in primul rand de sanatatea organismului.Optimismul moral este reprezentat de Fichte, Compte, in care idealul catre trebuie sa tinda orice fiinta este moralitatea universala. Astfel, binele, fericirea sunt in moralitate.Aug.Comte pune fericirea in dependenta de dezvoltarea moralitatii umane.Dupa Fiche, fericirea rezulta din contopirea omului cu ordinea morala universala, care se realizeaza prin progresul dezvoltarea constiintei morale . Astfel, s-au deosebit urmatoarele criterii prin care s-a incercat sa se defineasca fericirea placerea, intelepciunea, virtutea, cunostinta, perfectiunea, iubirea.Placerea este cel mai raspandit criteriu, caci cei mai multi filosofi au identificat fericirea cu placerea, confundand fericirea cu un singur element al ei. Optimismul care deduce fericirea din placere e cunoscut sub numele de eudemonism. Aceasta conceptie face din placere scopul vietii, imboldul oricarei act ... Download