... d conditii de posibilitate ale oricarui discurs logos despre un anumit obiect, clasa de obiecte, sau despre fiinta in genere.Ceea ce sustine Ortega este ca, de fapt, prin introducerea acestor doua principii Aristotel a axiomatizat ontologia.Aceste principii ar fi asadar ontologice si nu logice.Ele nu sunt demonstrate ca fiind adevarate ci ceea ce se demonstreaza este doar necesitatea adevarului lor.Aceste principii sunt deci principii ale existentei intai iar apoi ale cunoasterii.Aceste consideratii au la baza justificarea functionala a axiomelor nu justificarea pe baza de calitati intrinseci.4.Formularea principiilor din Metafizica.In cartea a IV-a a Metafizicii Aristotel, dupa ce prezentase anterior legea non-contradictiei, isi incepe capitolul 7 prin a spune canu e cu putinta nici ca sa existe un termen mijlociu intre cele doua membre extreme ale unei contradictii, ci despre orice obiect trebuie neaparat sau sa fie afirmat, sau negat fiecare predicatA enunta ca ceea ce este nu este, sau ca ceea ce nu este este, constituie o propozitie falsa dimpotriva, o enuntare adevarata e aceea prin care spui ca este ceea ce este si ca nu este ceea ce nu este.Aceasta se pare ca este definitia data de Aristotel legii tertului exclus pe care o si explica.In logica moderna acest principiu este formulat si in modul urmatorIn acelasi timp si sub acelsi raport o propozitie poate fi sau adevarata sau falsa, a treia posibilitate fiind exlusa.O alta formulare a acestui principiu este P sau non P, unde P poate fi inlocuit de o propozitie declarativa.Am spus de o propozitie declarativa intrucat Aristotel cand vorbeste de adevarul sau falsitatea unei propozitii se refera strict la prpozitiile declarative aaaaa ce constituie o clasa aparte.Ele sunt singurele propozitii care pot fi judecate ca adevarate sau false, celelalte, respectiv rugamintile sau alte rostiri, au un inteles complet dar nu pot fi judecate ca adevarate sau false.Pentru ca am folosit notiunile de adevar si de fals ma simt obligat sa mentionez ca Aristotel nu le foloseste nicaieri in cartile de logica ci sunt intalnite doar in Metafizica.Ceea ce intelege Aristotel prin adevar si falsitate am oferit ca exemplu in citatul de mai sus.In Analiticile prime, Aristotel cerceteaza presupozitia ca orice propozitie este fie adevarata fie falsa.In prima instanta el pare sa accepte aceasta ca pe o lege logica destul de clara insa prin sublinierea faptului ca numai propozitiile declarative au insusirea de a fi adevarate sau false aceasta poate insemna ca numai ele sunt apte sa posede aceste valori de adevar.Asadar in fiecare caz cand se refera la valoarea de adevar a unei propozitii Aristotel are in vedere numai propozitiile declarative.La acestea se raporteaza si cele doua principii.In capitolul 2 al cartii a IV-a din Metafizica Aristotel vorbeste la un moment dat despre necesitatea cercetarii principiilor logicii.El sustine ca o adevarata cunoastere a unui lucru presupune ca parerea noastra despre acel lucru sa nu fie contradictorie si anume sa nu incalce legea non-contradictiei.Acest principiu este formulat astfelcunostinta principiului pe care trebuie sa-l posede cel care vrea sa cunoasca ceva trebuie s-o stapaneasca bine dinainte acela care procedeaza la cunoasterea lucrului in chestiune.Ca un astfel de principiu este cel mai sigur din toate e evident.Vom spune acum in ce consta eleste peste putinta ca unuia si aceluiasi subiect sa i se potriveasca si totodata sa nu i se potriveasca sub acelasi raport unul si acelasi predicat.Aceasta este formularea legii non-contradictiei data de Aristotel in Metafizica.Dupa cum spun si autorii studiului Dezvoltarea logicii Aristotel nu formuleaza aceste princ ... Download