... emurirea. In conceptia timpului respectiv zeii erau fericiti pentru ca erau nemuritori.Ghilgames porneste in cautarea nemuririi spre gura raurilor , un loc anevoie de strabatut. Drumul este ingrozitor si mai ales apele mortii te opresc sa te apropii. Este ajutat de un corabier ca sa ajunga la o planta care ar avea priprietatea de a da nemurirea. Reuseste sa smulga aceasta planta dar in drum spre Uruk obosit se scalda si la radacina unui arbore adoarme si-I este furata planta de catre sarpe. Ghilgames deznadajduit se intoarce in Uruk printre ai sai pentru a trai si a murii ca ei. El n-a obtinut nemurirea, sufera o infrangere si trebuie sa accepte resemnat destinul. El trebuie sa se supuna acestui destin dar dominand destinul prin intelegere, cunoastere si creatie. De fapt el s-a intors la oameni mai om decat era inainte, pentru ca a calatoria facuta nu este un esec ci una de descoperire. El a vazut totul pana la marginea pamantului. Ceea ce-I ascuns el a descoperit. Dupa intoarcere pune sa se scrie tot chinul indurat in drumul cel lung pentru ca si alte generatii sa ia cunostinta, pune sa se construiasca zidul Urukului, altare monumente, infrumuseteaza Urukul cu statui, in felul acesta el dobandeste nemurirea, este nemurirea creatorului. Nemurirea pe care voia s-o scurga de la zei nu era numai pentru el, ci pentru a o da si oamenilor ca sa fie fericiti ca zeii. Aici strabate unuversul. De fapt Ghilgames aduce un dar pretios oamenilor si anume cunostinta de sine, arata oamenilor ca se poate valorifica prin acte omenesti. In epopee gasim rezonante ale umanismului prometeic. Ca si Prometeu din legendele grecesti Ghilgames va infrunta destinul, zeii, fortele potivnice, afirmand capacitatea potrivnica a omului. Prin creatie omul devine nemuritor, credinta umana dar si ideea prieteniei, iubirii care-l socializeaza pe om.6 ... Download