... . Oamenii se tem insa de moarte, o concep ca pe ceva ce vine dinafara, cand in realitate moartea izvoraste dinauntrul fiintei. Asa cum omul are viata, are si moarte. Teama de moarte apare la filosof ca teama de neantul in care esti aruncat de trecerea in nefiinta.Orice teama ascunde in fond teama de moarte, si chiar cei ce cred in nemurire se tem de fapt de moarte.Filosofii sunt prea orgoliosi pentru a-si marturisi frica de moarte, in realitate ei tremura mai mult decat totiMoartea este ceva scarbos, este singura obsesie care nu poate deveni voluptoasaFoculViata, dupa filosof, are o temperatura normala, astfel incat mediocrii sa poata trai. El se revolta acestei realitati si propune metoda agoniei prin care vrea sa demonstreze lumii ca fiecare dintre noi e capabil de mai mult. Ar pune foc lumii, cu scopul de a le releva tuturor esenta vietii. Acest foc ar ridica temperatura vietii. Flacarile sunt un simbol al aspiratiei filosofului spre depasirea conditiei umane.Baia de foc este calea ideala de purificare, de emancipare de sub greutatea trupului.Focul da iluzia unei morti armonioase, gratioase.As vrea sa fiu ridicat de elanul si transcendenta flacarilor, sa fiu aruncat de impulsul lor insinuant si fin, sa plutesc intr-o mare de flacariCunoastere si naivitateLa nivel emotional, naivitatea reprezinta cel mai fecund teren, este o stare pura unica, insa ea se regaseste la foarte putini dintre noi, pentru ca a fost distrusa de cunoastere, dusmana declarata vietii. Filosoful distinge in acest sens doua atitudini fundamentale in viata cea naiva si cea eroica. Din pacate, majoritatea suntem ghidati de cea eroica, ne aruncam in viata pentru a dobandi trimful si uitam primordialul.Nu toti oamenii au pierdut naivitatea, de accea nu toti oamenii sunt nefericitiFericireaO conditie esentiala de a accede la fericire este inconstienta organica, ce se traduce prin ignoranta omului asupra propriei conditii.In momentul in care omul atinge starea sublima de fericire, daca aceasta exista, ea trebuie comunicata.Asa cum avem lacrimi pentru suferinta, ar trebui sa stim sa ne exteriorizam si fericirea.Nefericirea provine din noi insine si a realiza aceasta inseamna primul pas spre a o combate.La fericire mai contribuie si frumusetea, care ne apropie de beatitudine.Fericiti sunt aceia care pot trai in moment , care pot trai prezentul absolut, pe care nu-I intereseaza decat beatitudinea clipeiSuferintaFilosoful estimeaza ca suferinta nu are justificare, nu exista un criteriu obiectiv dupa care sunt alesi cei ce sufera. Suferinta este nascuta din bestialitatea vietii si de obicei dureaza.Totusi, omul are marele avantaj de a putea suferi singur si de a-si controla mimica fetei in acele momente.Lacrimile sunt manifestari ale suferintei, si de multe ori ele se transforma in ganduri, deci gandurile omului ce sufera sunt la fel de amare ca si lacrimile.Suferinta este o separare de ceilalti, apare ca o scara pe care cobori. Atunci cand suferi vrei sa uiti totul, insa natura face ca tocmai acele intamplari sa ti se fixeze in memorie.IubireaPrima iubire are un rol deosebit de important, este singura care are valoare, marcand existenta individului. Relatiile se bazeaza pe comunicare. Barbatul are nevoie de o pasiune nebuna pentru a putea iubi aceeasi femeie, care apare la Cioran ca o fiinta limitata, care nu poate rezista unui barbat.Totodata, el sustine ca incercarea barbatilor de a gasi misterul psihologic al femeii este in van, pentru ca in realiotate nu exista nici un mister, totul este generat de sensibilitatea feminina.Iubirea gaseste in tristete un mare dusman, iar cine ajunge sa fie singur inseamna ca nu mai iubeste.Deci iubirea poate da sensul existentei, iar atunci cand nu este implinita, ea anuleaza existenta individului.Sentinentului de iubire ii da valoare unicitatea, iubirea fiind orientata spre voluptate, iubesti cu adevarat o singura femeie, catre care se dirijeaza entuziasmul tau.Iubirea este prin esenta de ... Download