... iale. Nicidecum veniturile minime. Nici macar mizeria umilitoare in care fusesem aruncat impreuna cu familia. Ci ideologia aberanta, nedreapta si dictatoriala a regimului cruzimea, ipocrizia si tampenia celor ce o puneau in aplicare la toate nivelurile. Si mai ales mentalitatea de sclavi, resemnati, chiar docili, ce salasluia printre cei care trebuiau, pentru a supravietui fizic si intelectual, sa se supuna. O mentalitate care, pentru un artist, era ceva mai greu de indurat, daca nu de-a dreptul imposibil, echivalenta cu o moarte profesionala, inceata si implacabila. Era, pur si simplu, irespirabil. Si totusi... Dupa atatia ani traiti in centrele cele mai evoluate, atat economic cat si cultural, ale lumii occidentale Paris, Ne York, unde numai cei plecati stiu cat de greu este sa-ti construiesti o cariera si sa ajungi printre cei mai buni, in ultima vreme am fost nevoit sa constat cu mare tristete si deziluzie o dezumanizare ingrijoratoare a celor ce ma inconjurau. Superficialitatea, ignoranta dublata de aroganta, materialismul desantat, de parada, dictatura modelor lansate de asa-zisi experti, prevalenta puterii brute fata de talent si valoare intelectuala, lipsa de toleranta, de sensibilitate, de profunzime. Experienta, reflectia, sofisticarea au devenit defecte. Pe scurt, am ajuns la concluzia ca Romania, in ciuda sau, mai bine zis, datorita evolutiei sale intarziate cat si situatiei economice proaste, mai permite supravietuirea unor cuiburi de omenie, pentru desfatarea ego-ului meu macinat de indoieli electronice. Sper ca li se va permite acestor oaze pline de farmec poate ignorate sa salasluiasca inca un numar de ani, macar pana la aderarea la Europa Comuna, poate cativa ani suplimentari acordati drept bonus de vreo divinitate locala, cine stie... Sper, sper.. Pentru toate acestea am decis, la un moment dat, sa ma intorc. Si, intr-un fel, sa o iau de la inceput. Intr-o Romanie subiectiva, asa cum spuneam, al carei folclor si ale carei bucate savuroase nu mai sunt parca apreciate decat de cei aflati pe alte meleaguri, tanjind. Si pentru adorabila mea sotie, cum numai o romanca poate fi... Devis Grebu Fabrica formatorilor De 9 ani de zile se desfasoara, la Ciric Iasi, Tabara Nationala de Jurnalistica. Anul acesta, intre 8-18 august, peste 150 de elevi au participat si au practicat jurnalismul in redactiile ziarelor, televiziunilor si radiourilor locale. O parte au stat sa formeze si sa informeze in cadrul taberei TRUSTUL MEDIAPULS, cum singuri l-am numit. Un ziar si un radio PULS, o agentie de presa, conferinte, orkshop-uri toate acestea au ajutat la o alta definire a tanarului jurnalist. Radioul sustinea emisiuni de specialitate, ziarul impunea un stil jurnalistic echilibrat, suplimentul-dosar tematic permitea investigatia culturala. Toate acestea pentru a demonstra ca exista alternativa la mass-media imbecilizat-imbecilizanta a Romaniei. Unde isi gasea politica noastra editoriala legitimarea In joc. Anul trecut, ultimul ziar s-a incheiat cu visul oricarui postmodern am inventat totul, orice stire, reportaj, ancheta, interviu fictiunea a devenit realitate si a fost credibila. Jocul se rasfrange in asumare. Impunem directie, deschidem spatiu de opinie, promovam un pachet jurnalistic socio-cultural. Noi credem ca am format. Cel putin o tendinta aceea de a refuza perisabilitatea opiniei, de a fi critici pentru a detecta fenomenele de manipulare si mai ales refuzul inchiderii in sistem. Nu am facut o revolutie, dar am construit dupa o reteta originala jurnalismul. In comparatie cu umplutura din presa zilelor noastre, am adoptat o directie unitate, coerenta, sustinere singura cale de a impune ceva in Romania. Ne-am pus problema formatorului de opinie, in forma sa incipienta. Ne-am atins tinta sa fim cititi si sa fim discutati, sa cream polemica sau refuz. Sa aratam ca se poate face mass-media corect si implicat, in lupta cu timpul, nu pentru efemer. Viitorul ne va demonstra daca am r ... Download