... voluate, in care specializarea producatorilor este in stare incipienta. Diviziunea sociala a muncii, gradul de dezvoltare a tehnicii si tehnologiei, a determinat specializarea producatorilor si extinderea schimburilor de marfuri, creand dificultati si bariere. Principalele dificultati erau imposibilitatea realizarii coincidentei dintre nevoile ofertantilor si cumparatorilor un producator A are de oferit marfa X, iar producatorul B marfa Y. Presupunem ca B are nevoie de X, dar A nu are nevoie de Y, ci de marfa Z. Atunci B, trebuie sa caute producatorul C al marfii Z, care sa aiba nevoie de marfa Y. Daca il gaseste schimba Y pe Z, dupa care se intoarce pentru a face schimbul care de fapt il intereseaza, respectiv marfa Z cu marfa Y. In acest mod sunt satisfacuti si producatorul A si B. Dar o asemenea modalitate ingreuneaza schimbul si in unele cazuri il face chiar imposibil. Dificultatile in determinarea valorii schimbul marfii contra marfa nu permite folosirea unui instrument rapid de apreciere a valorii marfii si de raportare din acest punct de vedere intre marfurile care se schimba. Imposibilitatea divizarii in elemente. Multe categorii de marfuri nu puteau fi divizate, pentru vanzarea lor fiind necesar schimbul pe mari cantitati din alte marfuri, peste nevoile d consum ale cumparatorului. Adaugate la procesul obiectiv de evolutie a productiei de marfuri, aceste dificultati au creat conditiile pentru ca unele marfuri cu valoare intriseca sa medieze schimbul de marfuri, respectiv sa devina echivalent general pentru toate celelalte marfuri. Astfel schimbul direct incepe sa dispara. Acest stadiu a cunoscut ca echivalent general, dupa regiuni, vitele, blanurile, pietrele de moara, tutunul, etc. In timp rolul de echivalent general a fost preluat de metale, incepand cu arama si terminand cu aurul. Acesta din urma avand proprietati fizico-chimice care il calificau in mod deosebit pentru acest rol adica valoare mare intr-un volum mic, perfect divizibil, fara pier ... Download