... oarele sau ochii As indura orice, numai sa pot iar auzi!Oricare altul ar fi fost zdrobit sub povara unei astfel de nenorociri. Dar Beethoven era un titan, care si-a invins durerea si descurajarea. Vreau sa deprind curajul rabdarii , a notat el pe un caiet. Daca trupul meu e nevolnic, spiritul trebuie sa biruiasca. Ceea ce nu pot auzi cu urechea, inima mea va trebui sa ghiceasca. Voi sfarama catusele pe care mi le-a pus destinul vreau sa cant, sa cant pentru toti. Omule! Ajuta-te singur, odata ce ti-a fost daruita puterea s-o faci! Si Titanul a invins cu adevarat, creand o opera nemuritoare, ale carei sunete strabat lumea de la un capat la altul, ca niste chemari la incredere, la lupta neintrerupta impotriva raului, la infratirea tuturor oamenilor.Beethoven a cunoscut inca din tinrete succesul ce i se cuvenea unui artist adevarat. Dar recunoasterea publica a geniului sau creator a intarziat timp indelungat, incat abia pe cand implinea patruzeci de ani lucrarile lui se cantau in marile orase ale Europei, unde era socotit unul din cei mai de seama compozitori ai vremii, avea adepti inflacarati in randurile muzicienilor tineri, Academia din Amsterdam il alesese printre membrii sai, editorii ii cumparau si publicau lucrarile.Ce folos insa, odata ce el nu mai auzea deloc si comunica cu prietenii sai doar cu ajutorul unor caiete de conversatie, in care acestia scriau intrebarile si raspunsurile. Infirmitatea il facuse ursuz, ocolea oamenii si refuza invitatiile, rusinandu-se de boala care ridica un zid de netrecut intre el si lume. Traia singur, ca un sihastru, in locuinte pe care le schimba des si in care domnea dezordinea. Cartile si notele muzicale erau imprastiat pe jos, pe pervazul ferestrelor si pe alte mese unde erau uitate si resturi de mancare. Pe pian si masa de lucru se lafaiau insa compozitiile pe care cerneala nu se uscase.In harababura aceasta, compozitorul se simtea totusi in largul sau. Se scula dis-de dimineata si lucra pana la pranz, dupa care fa ... Download