... stii au limite. Fiecare cotidian, de pilda, ar trebui sa publice zilnic o precizare care sa sune cam asaAcest ziar, cu sutele de mii de cuvinte pe care le contine, a fost produs in circa 15 ore de un grup de oameni supusi greselii, care lucreaza in birouri aglomerate si incearca ca afle ce se intampla in lume de la persoane care uneori ezita sa le furnizeze informatii, iar alteori ii obstructioneaza pur si simplu.De cele mai multe ori, timpul scurt si lipsa frecventa a accesibilitatii informatiilor sunt doua limite endemice ale profesie. Desi majoritatea institutiilor doresc sa afiseze un ton de omnipotenta, redactorii sunt de multe ori supusi greselii, mai ales atunci cand lucreaza sub presiune. Alteori, controlul exercitat de directorii publicatiilor impun o cosmetizare a informatiei.Institutiile mass-media sunt, la urma urmei, firme, care, daca doresc sa supravietuiasca, trebuie sa faca bani. Posturile comerciale obtin profit din publicitate, se spune. De multe ori insa, sa fac compromisuri. i asta pentru ca valorile celor ce au control asupra ziarelor sunt cu totul diferite de cele ale jurnalistilor. Desi pretind ca respecta concepte ca adevarul, onestitatea sau virtutea, acestia urmaresc, de fapt, sa se imbogateasca, sa faca propaganda sau ambele. Fie ca e vorba de stat, administratie locala, partide politice, companii multinationale, firme mixte, intreprinderi independente, banci, companii petroliere sau oameni cu bani, se urmaresc aceleasi scopuri. Un singur exemplu este suficient. Este vorba despre illiam Randolph Hearst, magnatul american de presa. Nimic nu ilustreaza mai bine atitudinea lui fata de jurnalism decat un schimb de telegrame din 1898. Hearst dorea, din ratiuni care tineau de tiraj si de propriile sale optiuni politice, izbucnirea unui razboi hispano-american in Cuba. Principalul sau ziar, The Ne York Journal, publica articole belicoase, care distorsionau realitatea, cu titluri senzationaliste si aberante Prizonieri dati la rechini, R ... Download