... actiunea perturbatiilor gravitationale din partea planetelor mari si a fluxurilor corpusculare solare.Ele se istrug si sub actiunea coliziunilor reciproce intre particulele care le alcatuiesc. Cele mai mici firicele de pulbere suporta actiunea fortei de respingere, si anume actiunea presiunii razelor solare. Aceasta forta expulzeaza pur si simplu firisoarele marunte de pulbere din sistemul solar, iar asupra particulelor mai mari ea exercita o actiune de franare, obligandu-le sa cada pe Soare.Asadar, complexul de corpuri mici se modifica repede, aceste modificari avand loc in prezent in directia dezintegrari, dezagregarii, dispersiei. Materia meteorica din sistemul solar trebuie sa se comleteze neintrerupt, caci in caz contrar spatiul ar fi fost de mult curatit de ea.Observatiile asupra suprafetelor planetelor ca Jupiter, Saturn si Uranus ne atesta existenta pe ele a unor procese active de proportii grandioase. Detaliile invelisului de nori ale lui Jupiter petele intunecate si luminoase se schimba repede, uneori in cateva ore sau in cateva zile. Pe Jupiter se formeaza adesea noi pete albe, benzile intunecate se impart brusc in lantisoare de formatiuni intunecate etc. Una dintre petele lui Jupiter este o sursa de puternice radiatii. Printr-o activitate deosebita se caracterizeaza sistemul lui Saturn. Pe suprafata acestei planete s-a observat in repetate randuri aparitii bruste de pete albe care se mentineau slabind in permanenta, uneori in decurs de cateva luni. Aceasta ne indica de-a dreptul existenta unor procese interne de o forta uriasa. S-au remarcat schimbari vizibile de o structura si o stralucire a diferitelor parti ale inelului care inconloara planeta Saturn. Inelul lui Saturn, in constitutia caruia intra fragmente meteoritice, gheata si gaze, evolueaza relativ repede apropiindu-se de suprafata planetei. Observatiile asupra inelului ne arata in prezent ca materia care il alcatuieste se completeaza neintrerupt. Existenta unui inel similar se banuieste si la Jupiter.Date interesante despre procesele care au loc pe suprafata Lunii au fost obtinute la sfarsitul anului 1958 de catre N.A.Kozirev care a observat eruptia vulcanica din craterul Alfons. Prin aceasta s-a obtinut un nou argument cu greutate in favoarea naturii vulcanice a reliefului Lunii. Noi credem ca nici una dintre ipotezele emise privind cosmogonia sistemului solar nu poate face abstractie de aceste fapte sau nu poate sa le atribuie un loc cu totul secundar.2434Yiads6CJ,CJHCJCJ234-mdINj!saaaaaaa234
!s ... Download