... are opereaza semiotica este codul. Codul poate avea, dupa Umberto Eco, patru acceptiuni sistem sintactic, adica o serie de legi combinatorii interne, semnale ce nu sunt conexe sau conectibile la diferite stari de gust. Daca de pilda degustatorul rosiei este un nebun, dupa ce o gusta, el poate sa o arunce in capul cuiva, stropind astfel o persoana nevinovata, caci, dupa Morris, semnificatia nu este altceva decat o predispozitie de a raspunde la un stimul datsistem semantic, adica o serie de stari ale unui obiect gustului i se pot asocia cuvinteo regula care asociaza unele elemente ale sistemului cu alte elemente ale sistemului, adica unei serii de semnale ii corespunde un anumit raspuns. Cand un cod asociaza elementele unui sistem vehiculant elementelor unui sistem vehiculat, primul devine expresia celui de-al doilea, care la randul sau devine continutul primului. Avem de-a face cu o functie-semn atunci cand o expresie este corelata cu un continut, iar ambele elemente corelate devin functive ale corelatiei. Un semnal poate fi un stimul care nu semnifica nimic, dar provoaca sau solicita ceva cand este insa utilizat ca antecedent recunoscut al unui consecvent prevazut, iata ca este considerat drept semn, deoarece el tine locul propriului sau consecvent fie pentru emitator, fie pentru destinatar. Un semn este constituit intotdeauna din unul sau mai multe elemente ale unui plan al expresiei, corelate conventional cu unul sau mai multe elemente ale unui plan al continutului. Ori de cate ori exista o corelatie de acest tip, recunoscuta de o societate omeneasca, este vorba de un semn. Obiectul semiotic al unei semantici este in primul rand continutul, nu referentul, iar continutul se defineste ca o unitate culturala. O unitate culturala nu cere niciodata sa fie inlocuita cu ceva care sa nu fie o unitate semiotica. Unitatea culturala e o abstractiune materializata, intrucat cultura traduce continuu semne ea ne propune un lant neintrerupt de ... Download