... ecurge astfel incat in macromolecule se gasesc blocuri cristaline si amorfe. Un asemenea material plastic se topeste intr-un interval larg de temperatura, 100-170C ceea ce ii faciliteaza prelucrarea.Pentru a imbunatati calitatile maselor plastice se recurge si la alte procedee. Materialele plastice izotactice se utilizeaza atat ca atare, cat si sub forma compozitiilor lor ranforsate cu fibre de sticla, grafit, fibre de azbest etc. Ranforsarea armarea materialelor plastice mareste mult rezistenta mecanica si greutatea specifica, dar in acelasi timp creste si pretul lor. Alte cai e modificare a proprietatilor materialelor plastice constau in formarea de aliaje intre ele, grefari de macromolecule pe un material dat etc. - CH2-CH2-n este o substanta solida, de culoare alba, termoplastica, putin grasoasa la pipait, asemanatoare cu parafina. Acesta asemanare poate fi inteleasa daca vom lua in consideratie faptulca acest polimer prezinta prin structura sa o idrocartbura saturata parafina cu o masa moleculara mare. De aci se poate trage concluzia despre inflamabilitatea polietilenei si despre stabilitatea ei chimica fata de reagenti. Polietilena arde cu o flacara albastrie luminoasa. Solutiile de acizi, baze si oxidanti permanganat de caliu asupra ei nu influenteaza. Acidul azotic concentrat o distruge.POLIPROPILENA-CH2-CH-n este foarte asemanatoare cu polietilena. Ea de asemenea este un CH3material solid, grasos la pipait, de culoare alba, termoplastic. Ca si polietilena ea poate fi considerate hidrocarbura macromoleculara saturata masa moleculara 80 000 200 000. Este un polimer stabil la mediile agresive. Spre deosebire de polietilena, ea devine moale la o temperatura mai inalta de 160-170 C si are o rezistenta mai mare. La prima vedere aceasta pare de neinteles. Prezenta in prolipropilena a numeroase grupe laterale - CH3 ar fi trebuit sa impiedice la alipirea macromoleculeleor una de alta. Rezistenta polimerului si temperatura lui de topire in acest caz ar fi trebuit nu sa creasca, ci sa descreasca. Pentru a intelege aceasta contradictie, este necesar sa examinam mai profound structura acestei substante. In procesul de polimerizare moleculele de propilenasau de alt monomer cu o structura asemanatoarepot sa se uneasca unele cu altele in diferite moduri, de exempluCH2 CH CH2 CH CH2 CH CH2 CH - CH3 CH3 CH3 CH3CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH CH2 CH3 CH3 CH3 CH3Primul procedeu se numeste cap-coada, cel de-al doilea procedeu-coada-cap. E posibila si o varianta mixta de combinare. Polimerizarea propilenei se realizeaza in prezenta de catalizatori, ceea ce contribuie la formarea dintre toti polimerii posibili a polimerului cu o structura regulata corespunzatoare principiului cap-coada, caracterizata printr-o succesiune dreapta a grupelor metil in catena. Grupele- CH3 capata in cazul unei polimerizari de acest fel o orientare spatiala regulata. Daca ne vom inchipui ca atomii de carbon, care formeaza macromolecula zigzag, sint situati intr-un singur plan, atunci grupele metil vor fi situate sau de una si aceeasi parte a acestui plan, sau se vor succeed regulat de ambele parti ale lui. Polimerul capata, duap cum se spune o structura sterioregulata. La un asemenea polimer macromoleculelesint strins lipite una de alta au un inalt grad de cristalitate, fortele de atractie reciproca dintre ele cresc, ceea ce influenteaza asupra proprietatilor. Clorura de polivinil- CH2 CH -n este un poilimer termoplastic, ale Clcarui macromoleculele au o structura de tipul cap-coadaMr de la 10 000 pine la 150 000. Ea se obtine prin polimerizarea prin radicali a clorurii de vinil CH2CH ... Download