... cest caz sint 120-130 70-80 mmHg. De o deosebita importanta in acest context este o grupa de medicamente antihipertensive numite inhibitori ai enzimei de conversie - captopril, enalapril, ramipril, lisinopril etc - care reduc concomitent proteinuria si carora li se atribuie astfel un efect renoprotectiv. In al doilea rind, odata cu prezenta unei insuficiente renale cronice, este necesara tinerea unei diete cu continut redus in proteine intre 0,6 - 0,8 g zi. Aceasta dieta hipoproteica, impreuna cu normalizarea tensiunii arteriale, pot intirzia aparitia unei insuficientei renale terminale necesitind instituirea dializei cu multi ani. Scaderea greutatii corporale este o alta masura menita sa reduca intensitatea proteinuriei. Diagnosticul glomerulonefritelor se face pe baza datelor clinice si de laborator, dar in special prin intermediul punctiei-biopsiei renale. Aceasta da posibiltatea, cu ajutorul examinarii microscopice a tesutului renal extras, de a defini exact tipul de glomerulonefrita, a formula unele aprecieri prognostice de evolutie in viitor a bolii , dar mai ales de a lua masurile terapeutice adecvate. Biopsia renala este in zilele noastre un procedeu aproape inofensiv in miinile medicilor experimentati. Cu ajutorul unui ac subtire, sub anestezie locala si sub ghidaj ecografic, se extrage un fragment foarte mic din rinichi. Riscul cel mai important il constituie singerarile de dupa punctie. Insa singerari importante, care sa necesite transfuzii de singe, se intilnesc in numai unul din 200 de cazuri sau si mai rar. Necesitatea biopsei este stabilita exclusiv de catre medicul nefrolog. Daca exista suspiciunea unei glomerulonefrite, biopsia renala se efectueaza de regula in cazul prezentei unui sindrom nefrotic al adultului, a unei insuficiente renale rapid-progresive si eventual a unei hematurii masive sisau persistente de origine glomerulara. Clasificarea principalelor glomerulonefrite Glomerulonefrita acuta Glomerulonefrita cu leziuni minime Glomeruloscleroza focala si segmentala Glomerulonefrita membranoasa Glomerulonefrita membrano-proliferativa Glomerulonefrita mesangio-proliferativa Nefropatia cu IgA, Boala Berger Glomerulonefrita rapid-progresiva. Sindromul Goodpasture Prototipul glomerulonefritei acute este glomerulonefrita post-infectiosa. Mai frecvent, glomerulonefrita acuta post-infectioasa survine dupa o infectie cu streptococi. Intilnita mai ales la copii, se manifesta la 1-2 saptamini dupa o infectie faringo-amigdaliana cu streptococi beta-hemolitici la persoanele predispuse, in tarile tropicale si dupa infectii ale pielii. Se formeaza complexe intre fragmente ale bacteriilor si proteine proprii ale organismului anticorpi, care se depoziteaza apoi in rinichi. Clinic, glomerulonefrita post-streptococica se manifesta printr-un sindrom nefritic acut. De regula, vindecarea acestei maladii este completa, la adulti insa este posibila aparitia unor leziuni renale permanente. Tratamentul se adreseaza simptomelor si eradicarii infectiei streptococice cu antibiotice. Si alti germeni bacterieni, dar si virusuri, ciuperci microscopice si paraziti pot cauza un tablou clinic asemanator este cazul mai ales la infectii ale valvelor inimii endocardite sau la infectii purulente ale organelor interne abcese viscerale.Tipic pentru acestea la debutul bolii este prezenta unei febre de cauza necunoscuta impreuna cu globule rosii si albe in urina. Glomerulonefrita cu leziuni minime este o boala renala frecventa a copilului, se poate intilni insa si la adulti. Numele acestei maladii este dat de catre imaginea cvasi-normala a tesutului renal la examinarea cu microscopul optic. Caracteristic este tabloul clinic al sindromului nefrotic, cauzat de permeabilitatatea patologic crescuta a filtrului glomerular pentru proteine, ceea ce duce la pierderi urinare masive ale acestor substante. La copii, raspunsul terapeutic fata de o grupa de medicamente numite corticosteroizi de exemplu prednison e ... Download