... portilor variate ale combinatiei. Sub aspect practic, tratatele lui Jabir descriu diverse procese de laborator distilatie, cristalizare, sublimae, calcinare etc., sau anumite aplicatii practice ca prepararea otetului, a unor coloranti, etc.Cei mai importanti alchimisti arabi dupa Jabir care au avut o influenta asupra dezvoltarii alchimiei occidentale au fost al-Razi si Avicenna. Primul a dat o clasificare sistematica a substantelor si a reactiilor chimice, precum si o descriere a unor aparate de laborator. Avicenna, care era sceptic in privinta transmutatiei si nu credea in posibilitatea obtinerii aurului, a lasat o expunere foarte clara a teoriilor curente.In jurul anului 1300 apare, in traducere latina, celebrul tratat atribuit lui Jabir, Summa perfectionis, in care insa sunt si numeroase adaosuriale unor alchimisti occidentali. Opera este imaginea cea mai concludenta a stadiului atins la acea data de chimia teoretica si practica. Sunt descrise aici aparatele si metodele folosite pentru a obtine aurul sunt discutate si respinse argumentele aduse spre a nega posibilitatea transmutatiei este expusa teoria sustinand ca metalele sunt compuse din mercur, sulf si arsenic sunt date indicatii privind operatiile de purificare a sarurilor, a corpurilor alcaline pentru obtinerea de metale in solutie si pentru insasi extragerea metaleleor din minerale. Remarcabil este descrisa obtinerea prin distilare a acidului sulfuric din alaun si a acidului nitric din salpetru si alaun in fine sunt expuse si metodele de analiza spre a stabili daca transformarea a reusit. Interesant de revelat sunt probele aduse prin intrebuintarea balantei dovedind, de pilda, ca prin calcinare plumbul isi sporeste greutatea. Asadar, activitatea alchimistilor, - arabi sau crestini - lua doua aspecte, net distincte. Exista pe de o parte o practica, existau experiente care, prin ele insele, constituie raportul pozitiv al alchimiei procedeele de bronzare, procedeele de polizare, descoperirea proprietatilor unor aliaje, descrierea unor operatii chimice tratarea corpurilor, macinarea, descompunerea, amestecarea, dizolvarea, topirea, distilarea si filtrarea, sublimarea, cerificarea, calcinarea, prepararea unui amalgam, etc., precum si inventarea unei intregi serii de aparate iar pe de alta parte, exista credinta in transmutare, o credinta bazata pe filozofie, ba chiar pe o cosmologie mistica. In Occidentul crestin, interesul crescand pentru alchimie este atestat, in sec. XIII, de enciclopediile care transmiteau numeroase informati, din surse atat arabe cat si occidentale. Primul teoretician al alchimiei, un discipol al lui Grossete, este Bartholomaeus Anglicus, al carui Liber de proprietatibus rerum scrisa catre 1240 a fost o lucrare de mare succes, mereu consultata si in secolele urmatoare, fiind o summa a lucrarilor de alchimie precedente. Un alt englez, Richardus Anglicus, in lucrarea sa Correctorium alchymiae, imparte mineralele in doua clase metalele a caror origine este mercurul aur, argint, cupru, fier, cositor, plumb si cele derivand din sulf - ca alaunii, sulfatii de cupru, zinc, fier si sulfura de arsen, care ar avea si ea aceeasi origine. Prima descriere cunoscuta a prepararii alcolului apare intr-un manuscris de la inceputul sec. XIII, formulata in termini concisi Amestecand vin curat si foarte tare cu trei parti de sare si incalzindu-l in recipiente potrivite, se obtine o apa inflamabila care arde fara a consuma materia peste care este varsata. In sec. XIII, aceasta aqua ardens preparata prin distilare continea 60 alcool prin dubla distilare ajungea pana la aproximativ 90 aqua vitae, cum era numita. In 1320, alcoolul se fabrica in mare cantitate la Modena, de unde procedeul s-a raspandit repede in Franta si Germania. Metoda de racire consta in trecerea tubului din sec. XIV, tub in spirala care ducea din alambic in recipientul colector printr-un vas cu apa rece. Cele mai bune alambicuri erau din metal. La inceputu ... Download