... istante mai mari decat circa 15 m ochiul formeaza imaginile pe retina fara nici un efort de modificare a cristalinului.Apropiind obiectul, cristalinul se bombeaza sub actiunea muschilor ciliari, asa fel incat imaginea sa ramana tot pe retina. Fenomenul se numeste acomodare. Cristalinul insa nu se poate bomba oricat si de aceea obiectul poate fi adus doar pana la o anumita distanta minima distanta minima de vedere sub care ochiul nu mai poate forma imaginea pe retina. Acomodarea ochiului este deci posibila in tre un punct aflat la o distanta maxima punctul remotum, care, pentru ochiul normal este la infinit practic, peste 15 m si un punct aflat la o distanta minima punctul proximum, care pentru ochiul normal este de 10 15 cm la tineri si aproximativ 25 cm la adulti. In mod normal, ochiul vede cel mai bine, putand distinge cele mai multe detalii, la o distanta mai mare decat distanta minima de vedere si anume la aproximativ 25 cm, numita distanta vederii optime. Defecte de convergenta ale ochiuluiOchiul miop este mai alungit decat cel normal, astfel ca focarul sau se afla in fata retinei. Cu alte cuvinte imaginile obiectelor in departate situate la infinit nu se formeaza pe retina, ci in fata ei. Prin bombarea cristalinului situatia nu se imbunatateste, deoarece aceste imagini nu se duc pe retina, ci se indeparteaza de ea. Obiectul trebuie apropiat pana la o anumita distanta cativa metrii, in functie de gradul de miopie pentru ca imaginea sa se formeze pe retina cu ochiul neacomodat. Apropiind mai mult obiectul, ochiul poate pastra, prin acomodare, imaginea pe retina, pana la o distanta minima de circa 5 cm. Ociul miop are asadar atat punctul remotum cat si cel proximum mai apropiate decat ochiul normal.El nu poate vedea clar obiecte mai departate decat punctul sau remotum. Defectul se corecteaza cu ochelari alcatuiti din lentile divergente, construite astfel incat focarul lor virtual sa se afle in punctul remotum ol ochiului ... Download